A fost odata o poveste in care terminai studiile si erai repartizat la un loc de munca in care aveai mari sanse sa stai pana la pensie. O poveste in care iti sunai parintii de la un oficiu postal (cu taxa inversa) si mai-mai ca plangeau la telefon de bucurie ca 'te-ai aranjat' pe viata. A fost odata o poveste in care era normal sa termini studiile, sa te casatoresti cat mai repede si sa faci copii cat mai repede. Asta era clar. Singura intrebare la care aveai de raspuns era 'cu cine?' O poveste in care veneai cu el in vizita sa te ceara si din nou parintii mai-mai ca plangeau de bucurie ca 'te-ai aranjat' pe viata.
de Alexandra Georgescu, Nextep Program Manager , HUMANInvest

Daca trecem de la diapozitive pe digital, filmul zilelor noastre e departe de a mai fi la fel: daca ne gandim un pic, orice certitudine anterioara, orice 'dat' s-a transformat intr-o intrebare, intr-o nevoie de decizie personala, intr-o puzderie de alegeri: Sa fac sau nu studii? Si daca le fac si nu imi place, sa renunt? Sau sa incep altceva? Sa incep aici? Sa incep in strainatate? Sa fac macar un semestru in strainatate? Sa iau note mari? E important? Sau dimpotriva, doar sa trec? Dar oare asta chiar conteaza? Sa ma angajez? Sau nu, pentru a avea si timp personal? Si daca trecem la zona personala. Sa fie el? Sa nu fie el? Oare vreau o relatie? Oare am timp de o relatie? Oare pot sa fac compromisuri pentru o relatie? Oare vreau sa fac concesii? Oare el vrea? Oare sa ne casatorim? Sau poate e prea devreme? Sau poate daca nu, o sa fie prea tarziu? Oare copii vreau? Oare acum? Oare mai tarziu? Oare sa am intai o cariera? Sau intai copii? Sau mai bine deloc? Vremurile in care traim ascund in spatele puzderiei de intrebari, un mare numar de oportunitati! Mai multe decat am avut vreodata, poate! Mai multa libertare de decizie, mai putine ingradiri si, una peste alta, mai multa libertate personala! Mai multe posibilitati de a ne 'realiza' decat au avut poate parintii si bunicii nostril la un loc! Dar e ceva ciudat la mijloc pentru ca nu pare atat de simplu pe cat suna!

La mijloc este ceea ce multi numesc 'paradoxul alegerilor'. Desi numarul de optiuni a crescut dramatic, parca efortul pe care trebuie sa il depunem pentru a ne mentine in echilibru cu noi insine e din ce in ce mai mare! Desi sunt atat de multe optiuni, sunt cateva probleme in insusi faptul ca trebuie sa alegem atat de mult: fiecare minut, fiecare secunda sta sub umbra a inca alte intrebari: oare am facut alegerea corecta? Oare erau alte variante mai bune?

Vi se intampla cateodata sa fiti la 8 seara la birou gandindu-va ca trebuie sa terminati ceva important si apoi, cand ajungeti acasa, copiii deja dorm si te gandesti: 'ah, daca as fi ales sa plec mai devreme, nu as fi ratat sansa sa le spun noapte-buna!' Sau, te decizi sa iti iei o saptamana libera pentru ca esti prea obosit si pentru ca nu ti-ai mai petrecut de mult timpul cu cei dragi, iar la intoarcerea la birou afli ca un alt coleg a preluat un proiect important inceput cat timp tu nu erai acolo si te gandesti: 'Ah, daca as fi ales sa nu plec acum, nu as fi ratat sansa de a incepe ceva important!'

Cum pastram echilibrul intre personal si profesional intre atatea intrebari?

Cum luam decizii in fiecare minut fara ca toate oportunitatile 'ratate' sa nu se aglomereze intr-o depresie? Un lucru demonstrat statistic este cresterea sensibila a numarului de cazuri clinice de depresie in zilele noastre. De ce? E simplu: ai mult mai multe alegeri de facut acum. Nevoia permanenta de decizii genereaza un nivel mult mai ridicat de stres, iar gandul din spate este mereu: 'dar daca as fi facut altfel?' Si pentru ca nu mai alege nimeni pentru noi, in momentul in care stim ca nu am facut cea mai buna alegere, singurul raspuns plauzibil pentru 'cine e de vina?' este 'eu'. Iar doar acest raspuns in sine, aceasta auto-blamare din ce in ce mai prezenta in noi insine, creste si mai mult presiunea pe care o resimtim si nevoia de a gasi un echilibru si un balans acolo unde el nu mai e demult.

Nu cred ca echilibrul dintre personal si profesional se poate obtine raspunzand pe rand la fiecare intrebare care apare. Cred ca se poate obtine doar atunci cand, constient si din proprie initiativa, ne luam timp sa ne gandim cine suntem si cine vrem sa fim in fiecare moment! O tehnica pe care am intalnit-o este aceea a proiectiei in viitor: 'daca ai acum 70 de ani si te uiti in urma la viata ta, ce vezi?' E un moment in care poti realiza ca cea mai mare dorinta este a unei familii mari si iubitoare, dar pe care deocamdata nu o ai pentru ca esti prea prins de job. Sau poate realizezi ca iti doresti independenta si realizare financiara si asta este zona in care ar trebui sa iti canalizezi energia.

Doua persoane nu au doua viziuni la fel! Iar intrebarile zilnice ne sufoca daca incercam sa le raspundem mereu pe rand! Ceea ce poate fi facut, ca sa mentinem echilibrul cu noi insine, este sa ne gasim 'busola', raspunsul nostru interior la cine vrem sa fim pe termen lung si cu asta sa putem cu usurinta raspunde intrebarilor ce apar, nu doar ca o reactie de moment, ci constientizand mereu unde vrem sa ajungem si cum ne dorim sa fie calatoria noastra PERSONALA!

Sursa: www.121.ro/unbt