Pacat ca nu exista niste reguli si pentru cei care ii intervieveaza pe candidati. Poate ar fi mai corect si mai uman daca in desfasurarea interviului s-ar tine cont de faptul ca persoana respectiva e emotionata, si e normal sa fie, ca persoana respectiva nu trebuie intampinata inca de la intrare cu o mutra acra, pe principuil ''scapa cine poate''. Ar trebui sa se tina cont de faptul; k scopul este sa scoti ce mai bun de la candidat nu sa-i intinzi nervii la maxim si sa-l supui unor probe inutile si irelevante.

Probele cu intinsu' nervilor la maxim uneori sunt necesare , pentru a vedea daca acel candidat face fata conditiilor de stres.

wow....raducu sant in ceata:)

Eu i-as supune si pe ei unui interviu sa vad cum se descurca,acesti ,,PROFESIONISTI''.De multe ori nici ei nu stiu ce cauta,sa angajeze sau sa isi rada de cat mai multe persoane?Cred ca intotdeauna exista deja persoana pt. jobul respectiv dar vrea sa se creada ca totul a fost facut in urma unei bune selectii.

asa e ionela;poate nu stiai dar in Romania se practica sistemul urmator;se da anuntul,se suna cativa aspiranti,se interogheza ,s e rade copios de cei prezenti la interviu si in final se impacheteazarezultatul final printr-o vorba buna catre toti cei intervievati ca au picat testul fara a se preciza motivul care sta la baza;drama nu e asta ;drama e ca cei care se ocupa de recrutare sunt subiectivi si ca foarte multe angajari se fac aboslut formal printr o recrutare "ca la carte" ca asa e firma respectiva moderna si europeana; de fapt se angajeaza tot ala cu pile,cu spagi;nu se pleaca intr o competitie justa;dar nu e problema nu pierde aspirantul ci cel care face angajarile;pana la urma calitatea omului e importanta in activitatea oricarui firme rezultand un feedback negativ asupra firmei;

draga daniel, chiar crezi ca e pierderea firmei? cati ai intalnit sa recunoasca ca au pierdut un candidat bun? nu recunosc ei multe lucruri minore si vrei sa recunoasca ca au priedut un candidat bun? am avut un interviu interesant la o firma mare; foarte draguta domnisoara de la HR, cred ca si bine pregatita, am fost chemata la un post de director achizitii, eu fiind tot director achizitii dar mai mult cu numele la o firma mai mica. Interesant ca am aplicat si pentru postul de asistent achizitii, care mi se parea mult mai adecvat si mai apropiat cunostintelor mele pentru o companie mare. In cv nu am mintit ce am facut la firma respectiva. Abia in cadrul interviului si-a dat seama ca poate nu eram ce cautau ptr. postul de director. Deci nu ma suna ptr. un post de asistent de achizitii ptr ca in viziunea ei postul asta poate fi ocupat si de unul cu liceu, care poate nu cere salariu maricel. Si asa se explica mentalitatea poate a multor angajatori. Si unul de liceu poate sa faca asta. Nu conteaza ca tu ai in spate 2 ani de experienta, ca ai si o facultate si niste cunostinte si abilitati pe care unii le mai umfla in cv. Asta am inteles chiar de la firme de recrutare. The joke is on them. Dar intre timp astia cu ceva experienta suferim ca am pierdut job-ul respectiv si am acceptat altul de nevoie.

Adevarata dilema este ca in momentul interviului ai impresia ca postul respectiv si firma angajatoare sunt la un nivel excelent si ca ar fi raiul pe pamant.Dar ce nu pricep eu este ca daca esti si acceptat te socheaza ce se intampla dupa.Interviul este la un nivel standartizat si procesul muncii la polul opus, nici una dintre intrebarile respective nu sunt valabile.Nu inteleg de ce se cere atat de mult la un interviu si nu se intampla nimic din ce se spune sau se ofera.

Am vorbit recent cu o prietena, de profesie specialist in resurse umane, care, la randul ei, s-a prezentat la niste interviuri de angajare. In cadrul interviului, la auzul intrebarii "Unde va vedeti peste 5 ani?", amica mea a raspuns, din postura de profesor aflat acum la mana elevilor, si scarbita probabil de lipsa de inventivitate, "In locul dumneavoastra." Bineinteles ca nu mi-a venit sa cred si tot ce am gasit de cuviinta s-o intreb a fost "Si? Ai obtinut postul?" Am ras, dupa care a recunoscut ca desi mare parte din intrebari sunt mereu aceleasi, de la potentialii angajati se asteapta intotdeauna raspunsuri variate, si INTOTDEAUNA strans legate de postul pentru care se aplica. Iar felul in care stim sau nu sa facem asta are mare pondere in verdictul final. Mai e ceva: inspectorii buni de resurse umane sunt capabili sa obtina informatiile de care au nevoie despre posibilul angajat chiar si dintr-o simpla discutie, banala, aparent fara nici o legatura cu motivul intalnirii. Asa ca, am convingerea ca cea mai buna solutie este sa fii natural.

Am vorbit recent cu o prietena, de profesie specialist in resurse umane, care, la randul ei, s-a prezentat la niste interviuri de angajare. In cadrul interviului, la auzul intrebarii "Unde va vedeti peste 5 ani?", amica mea a raspuns, din postura de profesor aflat acum la mana elevilor, si scarbita probabil de lipsa de inventivitate, "In locul dumneavoastra." Bineinteles ca nu mi-a venit sa cred si tot ce am gasit de cuviinta s-o intreb a fost "Si? Ai obtinut postul?" Am ras, dupa care a recunoscut ca desi mare parte din intrebari sunt mereu aceleasi, de la potentialii angajati se asteapta intotdeauna raspunsuri variate, si INTOTDEAUNA strans legate de postul pentru care se aplica. Iar felul in care stim sau nu sa facem asta are mare pondere in verdictul final. Mai e ceva: inspectorii buni de resurse umane sunt capabili sa obtina informatiile de care au nevoie despre posibilul angajat chiar si dintr-o simpla discutie, banala, aparent fara nici o legatura cu motivul intalnirii. Asa ca, am convingerea ca cea mai buna solutie este sa fii natural.

Alibel chiar iti multumesc pentru acest comentariu este perfect valabil si m-ai facut sa rad cu hohote.Felicitari.

ieri la 1 interviu, m-am abtinut tare sa nu rad....sau sa plang si ma refer la lipsa de profesionalism a unora 1 rand ca la interviu au participat 2 doamne care tot timpul mi-au vb. la pers.II sg.(mentionez ca mi se pare de cel mai prost gust sa "familiarizezi" chiar asa) 2. fel si fel de cerinte...un tabel in EXCEL, conversatie in engleza 3. dupa ce te perie...cu comentarii de genul: "sunteti o pers.potrivita pt. job, dati dovada de profesionalism, etc", te intreaba ce salariu doresti si SURPRIZA descoperi ca ti se zice:"noi putem sa va oferim un salariu mai mic, dar cu "reale sanse de promovare"" jalnic......sunt super dezamagita, de unele firme care nu stiu sa-si atraga oameni de valoare

pentru andreeagabrielasfarlea De ce nu va atrageti dvs oameni de valoare pe care sa-i salarizati la nivelul propriilor cerinte ?

cred ca e inca jungla tara asta, si eu tocmai am aplicat pe best jobs, dupa 3 ani in Utrecht. "intoarcerea la laguna albastra"!!!!!!

toate strategiile astea...sunt anihilate de 2 sau mai multi recruteri...ieri spre ex am fost la un inteviu la o banca...iar una dintre persoanele ce m-au intervievat...s-a enervat cumplit deoarece la intrebarea ei daca stiu pe cineva care a lucrat sau lucreaza la acea banca, i-am raspuns da,apoi dupa ceva intrebari ne aflam in faza de a stabili cine il cunoaste mai bine...oricum intervula fost o mare varza apoi dat fiind faptul ca intr-un final ma enervasem si eu...este perfect adevarat ca persoanele respective sunt subiective...se cere profesionalis...insa nu se ofera acelasi lucru in schimb...ma intreb, respectivele persoane acum au ajuns acolo? si imi raspund singur:)...tipic romaneste!

Interesante opinii si intimplari "jenante" pentru unii care se cred mari recrutori. Domnilor si doamnelor, la un interviu (si am fost la destule) in primul rind trebuie sa fi natural, corect in primul rind cu tine insusi si obiectiv. Cei care sint umili vor accepta orice (depinde si aici de situatia in care se afla). Cei care stiu ce vor si mai ales isi stiu valoarea pe piata, trateaza cu respectivul recrutor sau intervievator de la egal la egal. De regula la primul interviu il poti pacali destul de usor, dar daca ajungi si la al 2-lea sau al 3-lea, nu-l mai poti duce cu presul. Dar credeti-ma ca sint persoane care nu au experienta deloc si vor posturi de conducere pt ca sint mai bine platiti. Este problema lor in final, oricum un recrutor bun stie ce cauta si daca este interesat de tine sa fiti siguri ca te mai cheama la cel putin 1 sau 2 interviuri care devin din ce in ce mai profesioniste si cu intrebari strict legate de postul pe care il doresti. Ca o concluzie este bine sa fiti cit mai naturali si sa va ginditi inainte de a raspunde la orice intrebare. Si eu acum imi caut de lucru, caut un job, dar ceva care sa-mi placa, sa merg cu placere in fiecare zi, ceva care sa-mi ofere satisfactii, insa nu orice si pe orice suma. Succes in continuare si nu va cramponati daca a-ti fost la mai multe interviuri si nu v-au mai dat nici un semn de viata.

Am si eu o dilema.Daca am aplicat la un job care atunci cand m-au contactat mi-au zis ca o sa fie 3 interviuri,la al treilea mi se v-a da un raspuns exact!Eu am fost la un prim interviu cu cel de la resurse umane,apoi la un al doilea cu diretorul de departament,in urma caruia mi-a zis ca in maxim 2 saptamani voi avea un raspuns sigur si ca este negativ si ca sunt acceptata. Daca au trecut 2 sapt si nu au sunat ,ce as putea sa cred?

In legatura cu acest subiect si anume recrutarea sunt foarte dezamagita si cred k sunt puse acolo niste persoane care habar nu au cum le cheama dar stiu sa puna intrebari fara nicio logica si fara nicio legatura cu acel job,dar asta e,asa e in Romania.Concluzia mea e ca unii "superiori" sunt defapt inferiori!

in cazul asta...putem sa ne angajam ca recruteri oricare dintre noi...si eu pot sa fac an-tan-te di-ze-ma-ne-pe ca altele...

dupa un interviu dat acum 3 zile am ramas cu un gust acru.la interviu am participat 8persoane/toate in acelasi timp.ciudat mi sa parut avand in vedere ca fiecare urmaream posturi diferite.timp de 2ore a vb angajatorul despre corectitudinea lor sincer eu mai mult am tacut am rasp doar strict intreb adresate mie legat de competenta/experienta desi nu parea sal in tereseze acest lucru.mai degraba era interesat de hobbyurile mele daca am pus eu intreb mi sa rasp f evaziv si sumar.in incheiere ni sa spus cei care vor fi angajati vor fi sunati.

Pai sa fim sinceri - se cauta "mana de lucru" ieftina si supusa.Am fost la foarte multe interviuri dealungul timpului si foarte rar am vazut pe cineva SA STIE CE VREA.De fapt,am ajuns de mult la concluzia de mai sus;unii-asa cum s-a spus si mai sus - sunt mistocari si am avut parte de ei ceea ce m-a facut sa inchei imediat interviul.Pai ce,venim la bataie de joc sau interviu? Mi se pare chiar stupida intrebarea - cum te vezi peste 5 ani?Eu am raspuns prin proverbul"nu aduce anul ce aduce ceasul" dar daca vreti neaparat sa stiti,in orice caz,ma vad mai intelept peste 5 ani si cu mai multe cunostinte in general.Cel putin e un raspuns foarte bun dupa parerea mea. Sigur,multi practica "va sunam noi daca sunteti selectat",dar traducerea corecta este"nu avem nevoie".Cel putin eu n-am intalnit pe cineva sa fie sunat dupa aceasta...incheiere a unui interviu. Tratarea de la egal la egal mi se pare okay,pastrand totusi modul de adresare "aristocrat" - eu am avut mare succes mereu in relatiile cu oamenii;o exprimare mai elevata te scoate automat de sub o parere de "taran cu 4 clase".Desigur,exista si un dezavantaj,cei mai multi nu cauta oameni sa zic destepti,ci fraierii au intaietate.Omul care gandeste e un pericol pentru foarte multi angajatori. Nu cred ca exista un anume tipar ,un mod de abordare ,totul depinde de acea persoana la care te duci la interviu.Situatiile sunt diferite,asa ca fiecare candidat ar trebui - dupa parerea mea - sa fie cat mai pregatit - in sensul ca trebuie sa se astepte la diferite moduri de abordare a angajatorului,unele mai profesioniste,altele mai putin profesioniste iar altele jalnice.Oricum,nu stati mai mult decat e nevoie si nu spuneti mai multe decat e nevoie si nu va lasati umiliti.Bafta!!!

ultimul interviu la care am mers s-a desfasurat astfel: completarea unei fise cu cateva intrebari relevante (sau nu), interviul propriu-zis in care am fost intrebata ce salariu doresc si cand pot sa incep munca, apoi am fost invitata in sala de asteptare. a iesit domnisoara (care era foarte neingrijita!!!) si m-a anuntat ca postul a fost ocupat. (whaaaaaat?????????) in capul meu au aparut niste intrebari care imi stateau pe buze: DE CE DRACU MAI M-AI PUS PE DRUMURI PANA AICI? DE CE MA MAI INTREBI CE SALARIU VREAU? DE CE ESTI ASA NEINGRIJITA? CAND S-A OCUPAT POSTUL... IN URMATOARELE 2 MINUTE DUPA CE AM IESIT DIN INTERVIU?? Credeti-ma ca imi venea sa ii trag un pumn in fata! Ce respect sa merite una ca ea care arata de parca ar fi iesit de la muls vaca? Prefer sa nu mai merg la nici un interviu si sa intreb tot ce am nevoie la telefon cand sunt sunata si invitata la interviu!